Tradu-mă cum vrei tu!

duminică, 20 iulie 2014

de vară




            Azi… că e vară și weekend, îmi vine să scriu despre toate vacanțele copilăriei și ale adolescenței, despre sentimentul acela de ușurare care te cuprindea la sfârșitul școlii când ți se părea că toată vara e numai a ta și pentru tine, iar timpul se comprima puțin a fericire deplină! Și te trezeai dimineața, surprinzător de devreme doar pentru a avea mai mult timp pentru soare și vară…
                Și nu intrai în casă cât era ziua de lungă, iar zilele de vară sunt lungi… și ai timp să faci tot ce-ți trece prin cap. Mi-e poftă de o vacanță cât vara de lungă și de vârsta mea de atunci și de prietenii mei. Mi-e poftă să mă trezesc dimineața cu sentimentul că toată ziua e la dispoziția mea și că timpul îmi aparține în totalitate, ca în copilărie… mi-e dor de jocuri și de vacanțele cu Lorelei și Cireșari, mi-e dor să mă strige bunica la masă!
                   Și-mi vine să mă apuc să trăiesc orele din plin așa cum făceam cu mult timp în urmă când aveai timp pentru toate cele și să strig din toți plămânii… E vară!!!
                  Mi-e dor să-mi spui: ”Iubito, ia cununa ta de flori și fă-mi un ceai, te rog!”
              

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu