Tradu-mă cum vrei tu!

marți, 11 iulie 2017

Final conclusions


Deunăzi m-am surprins gândindu-mă la mine. La mine, cea care sunt și la mine cea care aș vrea să fiu. Fac exercițiul ăsta din ce în ce mai des în ultimul timp și am văzut că mi-e foarte bine – deci vă recomand cu încredere să ”serviți” zilnic câte o porție serioasă de ”tu cu tine”! Și mi-a venit în cap gândul acela cu: ”când a fost ultima data când am dorit ceva numai pentru mine”…
Și de acolo până la dorințele mele, împlinite sau neîmplinite, doar gândite și nerostite, doar rostite și rămase acolo, agățate în neant – a fost doar o nanosecundă! Iar apoi am declanșat apocalipsa…
Prima concluzie a fost că nu mai știu să-mi doresc ceva, că mi-e foarte greu să formulez ”aș vrea”! Oare de ce? Iar ”AȘ VREA” sună atât de timid și de neputincios pe langă tovarășul lui ”VREAU”. Ce dracu s-a întâmplat în viața mea de am uitat cum se face? Dar am știut vreodată? Se prea poate că am știut, pentru că am realizat câte ceva pe ici pe colo și multe dintre ele au fost dorințele mele materializate!
Instantaneu au venit apoi peste mine – ca o temă de casă ”supraponderală” de elev prins cu lecția necitită și pedepsit întru eternitate – toate dorințele mele pe care le-am blocat într-un fel sau altul în ultima perioadă de timp. Iar apoi mi-am dat seama că am încetat să mai am dorințe mari în momentul în care ele nu s-au împlinit, iar eu mi le-am dorit în zadar… Am considerat că e pierdere de vreme să tot îmi doresc ceva ce nu se va împlini niciodată în viața asta, că eu nu merit, că soarta mea e să fiu ceea ce rămâne de la ceilalți… și așa am început să ”mor”, puțin căte puțin, odată cu visele mele!
Am realizat atunci, cât de dezamăgită, supărată, încrâncenată am fost pe mine și pe cei din jur că dorințele mele nu s-au îndeplinit. Pentru că la 20 de ani dorințele par atât de aproape, totul se întâmplă mult mai ușor, iar în timp… pe la 40-50 de ani unii dintre noi (printre care și eu) nu mai știm să visăm să ne formulăm visele și să ne îndeplinim dorințele. Ce am gândit, rostit sau făcut greșit în tot acest timp? Unde am pierdut legătura aceea de încredere cu mine însămi? Ce a dus la moartea prematură a viselor mele?
Mai jos sunt concluziile la care am ajuns eu. Voi cei care citiți aceste lucruri nu e musai să vă regăsiți în ele. Poate voi nu ați făcut lucrurile așa cum le-am făcut eu. Dar, dacă pe undeva, simțiți că și visele voastre sunt în comă profundă (și voi odată cu ele) poate e bine să vă luați o scurtă pauză și să vă întrebați serios și lucid dacă nu cumva și voi aveți aceleași simptome pe care le-am avut eu. Și poate că e momentul să vă treziți la viață! Eu o fac în fiecare zi de când m-am întors la mine.

1.    Eu nu mai sunt în aceeași poveste cu MINE!
Nu mai aveam nimic de-a face cu cine sunt eu. În primul rând pentru că am ajuns să mă identific prin orice altceva decât prin ”Eu sunt”! Și automat, dorințele mele nu mai sunt conforme cu Realitatea mea. Un bun exemplu aici ar fi să vă închipuiți un homeless care visează vacanțe în Thailanda!  Nu spun că nu e bine să  visăm cu ochii deschiși orice ne poate trece prin cap. Nu e greșit, să ne înțelegem! Dar nici nu poți să ai pretenția să materializezi așa ceva într-un timp scurt. Sau chiar într-o viață! Și să te mai și superi pe Dumnezeu că nu te aude! Sau că destinul tău îți este potrivnic…
Să ne luăm deci ceva timp pentru noi. Să ne evaluăm și să ne cunoaștem. Iar apoi să ne formulăm dorințe astfel încât să căpătăm încredere în puterile noastre și să ni le antrenăm. Iar când am ajuns aici mi-a venit în mintea mea de vânzător antrenat în multinațională, că pe vremuri îmi stabileam obiective Istețe (S.M.A.R.T): Specifice, Măsurabile, Accesibile, Realiste și încadrate într-un Timp. George T. Doran nu era prost!
Și am stabilit din acel moment să încep un antrenament în care să pornesc cu dorințe pe 3 nivele. Dorințe specifice, formulate clar și detaliat, de la accesibil pănă la stele și distribuite uniform pe toată durata vieții mele, atâta cât o să-mi doresc eu să fie!

2.    Eu nu mai știu să cer!
De la simpla dorință de ”vacanțe cu prietenii” și până la ”mașină de teren” am aflat că eu nu mai știu să cer lucruri pentru mine! Cine ar putea să ghicească și să-mi îndeplinească dorințele de mai sus?! Dacă eu asta cer pentru mine s-ar putea să primesc în scurt timp o ieșeală la curte la unul dintre amici la un gratar cu mici și bere și o mașinuță de jucărie cu care să ne distrăm o seară prin sufragerie, făcând zob telecomanda. Ar fi fun, dar nu acela era visul meu!!!
Cine dracu’ să ghicească ce vacanță cu prieteni visez eu? Sau ce mașină îmi doresc să rulez prin lume?
Deci, de mâine voi fi mult mai specifică, voi cere Vieții să-mi aducă acele detalii care mă împlinesc pe MINE! Nu voi mai spune doar VREAU ci mă voi gândi mereu la visul meu, îl voi completa și îl voi detalia în cele mai mici amănunte, adaugând energie și vigoare împlinirii lui.

3.    Cu ce emoții în inimă și în jurul meu îmi chem eu visele la MINE?
Iar aici profunda mea meditație introspectivă a luat-o razna de-a binelea!
Pentru că am găsit în mine două aspecte pe care nu credeam că subsemnata le posedă în dotare. Primul a fost: ”Nu cumva sunt o cerșetoare?” Nu cumva am cerut de foarte multe ori la rând doar pentru simplul motiv că ”Vreau și eu…” ? Chiar am avut oare nevoie de lucrurile acelea, în acele momente? Sau am cerut doar să mă aflu și eu în rândul celorlalți care cer iar apoi se plâng mereu că nu le iese? Sinceră cu mine am recunoscut că da! Și atunci cum să iasă?... Cum să se împlinească lucrurile acelea pe care doar le-am zis din gură? Iar apoi mi-am montat nemulțumirea pe suflet ca pe o broșă!
Cel de-al doilea a fost și mai tare! Nu cumva am cerut de multe ori din lipsă? Cu toate emoțiile negative aferente ei? Adică cu invidie, furie, dezamăgire, vină, ură. Din toate astea mi-a ieșit ceva. Dar nu mi-a plăcut ce a ieșit!
Și aici am izbucnit în râs pentru că mi-am adus aminte un pasaj dintr-o carte citită recent din care vă redau și vouă ce am reținut: ”Dumnezeu nu spune niciodata NU la toate dorințele tale. El spune mereu DA!” Iar dacă tu îi spui Dumnezeului tău mereu că ești sărac, el niciodată nu te va contrazice!
Și am stabilit cu mine că voi fi mai atentă la lucrul acesta.

4.    Ce am făcut eu pentru visele mele?
Pentru că doar atunci când am făcut lucruri și am fost dispusă să cheltui timp și energie pentru visele mele, ele s-au și împlinit. Dar la un moment dat nu am mai făcut mare lucru. M-am mulțumit să invoc și să arunc cu rugi în toate părțile, dar eu nu am făcut nimic. M-am transformat pe mine în Eminentul Cerșetor! Și cum era firesc, dorințele mele au rămas doar vorbe-n vânt. Cel putin până acum…
Și am hotărât atunci că visele mele îmi vor deveni priorități! Nimic nu îmi va sta în cale și nici un efort nu va fi prea mare pentru ca ele să se împlinească. Nu mă voi mai gândi niciodată la ele ”cum ar fi…” ci mă voi gândi la ele ca și cum ele sunt deja aici și acum. Le împlinesc pe masură ce vă povestesc vouă…

5.    Cât de constantă am fost în alegerile mele atunci când mi-am formulat dorințele?
Am știut dintotdeauna că atunci cand alegi să mergi pe un drum, nu te întoarce înapoi! Mergi pe el, să vezi ce e acolo. Dar din ce în ce mai des dau Universului mesaje contradictorii: aleg să merg către ceva, apoi mă sucesc și iau altă direcție, după care alta … și alta! Și Universul îmi zice mereu: ”Măi fată, dar nu te hotărăști și tu odată?! Aș vrea să te ajut, dar de cele mai multe ori când mă pregătesc să scot în calea ta soluția, tu nu o mai vrei sau ai schimbat alegerea la 180 de grade! ”
Așa că, cititorule, dacă vrei rezultate și ajutor de la Univers, Creator, Dumnezeu, părinți, Sfinți sau de la oricine ai tu astfel de așteptări, primul pas e să iei o decizie și să o menții… asta după ce ai făcut cu tine, analizele de mai sus! Pentru că dacă te cunoști pe tine, știi ce îți dorești pentru tine, ai dat la o parte toate reziduurile care nu fac parte din ce vrei tu și ai formulat clar – sus și tare – dorința ta cu toate detaliile care o fac a TA, atunci nu văd de ce ai alege altceva în secunda doi! Doar dacă ești un prost – ca și mine! J

6.    Mai știu să fiu creativă?
Cândva, demult, eram nestăvilită! Da, pe atunci visele mele erau la degetul meu mic! In inelul Arrabelei… Și aveam doar 18 ani…Totul era posibil! Nu exista nici o piedică să nu pot să fac anumite lucruri. Toate erau doar teste, ca ale lui Hercule, să mă ducă mai aproape de dorințele mele împlinite. Dar pe atunci citeam ”Cei trei muschetari” și aveam în mine laolaltă și înțelepciunea lui Athos și puterea lui Porthos, credința lui Aramis și determinarea lui D’Artagnan. Între timp am citit multe alte lucruri… și nici un text nu m-a învățat să cresc CREATORUL din mine!
Nici un profesor nu m-a învățat cum trebuie să-mi cultiv încrederea în mine și în puterea mea. Dar sunt recunoscătoare că tot ce am ales până acum m-a adus aici, să pot sta de vorbă cu MINE, să mă adun din bucățele de pe unde m-am risipit, să mă pot vedea așa cum sunt de fapt, oglindită în tot ce am în jurul meu. Și să fac cunoștința cu Dumnezeul din mine.
Să iau îngrijorarea, disperarea și frica și să mi le fac batic cu care să mă leg la cap – ca atunci când te apuci de lucru - și să încep să construiesc zilele mele următoare și visele mele ca un zidar conștiincios. Iar dacă în timpul muncii mele mă voi mai întâlni cu ele, ca piedici, să le iau din drumul meu și să mi le fac agrafe cu care să-mi prind părul sau unelte cu care să zidesc mai temeinic!
Eu așa voi face – am ales! Dacă vi se potrivește și vouă – luați! Dacă nu, înseamnă că drumul vostru e construit deja luminos sau că dormiți încă. Nu e nimic rău sau greșit. Eu zic să vă treziți!

7.    Final conclusion with myself!
Voi face pace cu mine! Nu-mi voi mai fi judecător și călău. Voi învăța să mă prețuiesc și să mă aduc acasă pe MINE, în fiecare zi. Chiar dacă nu-mi va plăcea ce voi vedea acolo, voi privi mereu în ochii celor din jurul meu ca în mine însămi și voi învăța mereu să mă accept și să mă iubesc pe MINE, cea care sunt! Cu tot cu plus și minus. Voi lua puterea celor 3 și voi face UNITATE în TRINITATE. Iar dacă voi Gândi, voi Rosti și voi Face, nimic nu-mi va sta în cale să îmi îndeplinesc EU toate visele.
Pentru că și Eu sunt ….EU!