Tradu-mă cum vrei tu!

miercuri, 18 mai 2016

cu dor de maci, cu dor de vara

Se pare că-mi plac macii…
            Am încercat să înțeleg de ce-mi plac așa de mult! Nu-i vorba de floare în sine, nu-i vorba de culorile pe care aceasta floare o poate întrupa. Nu-i vorba de mirosul ei. Cred că nu e vorba nici de perenitatea ei!
            E doar vorba despre cat de mult poate însemna o trecere prin viata. Se pare că am ales doar să-mi placă macii pentru mine însămi. Ei vin în viața mea cu fiecare vară! Sunt fragili și eterni și știu sigur că-i voi regăsi mereu acolo, pe câmp, atunci când îmi va fi dor de vară, de verdele pădurii și de galbenul unui lan înspicat! Îmi aduc echilibru de fiecare dată și speranța că-mi voi putea realiza mereu visele. Sunt siguranța mea - așa cum am stabilizat-o eu - că  chiar dacă nu am reușit până acum să fac ce mi-am propus și e deja jumatatea timpului, mereu va exista o vară viitoare în care visele vor putea prinde contur concret. Că deși e sfârșitul unei primăveri de fraged și tânăr, nu e degeaba să speri și să-ți faci planuri, nu e pierdut nimic și de neregăsit, că e mereu timp pentru tine, că nu e ridicol să visezi și să cauți pentru tine - că sufletul tău e tot ce ai!
           Iar el e roșu (de cele mai multe ori) și peren și atât de fragil! Iar când vara dă în copt, miezul lui te face să adormi în vise și îți alungă dureri și te pregătește pentru fiecare toamnă ce vine. Sunt atât de adunată în jurul timpului meu că nici nu mai realizez cât de simplu e să te bucuri de trecere! Dar mereu o să mă bucur de macii în floare...