Tradu-mă cum vrei tu!

joi, 29 mai 2014

cam atat...

Din toate călătoriile mele, că au fost ele virtuale sau reale, printre oameni, printre lucruri sau prin lume, una din întrebările care mi-au răsărit în minte în mod repetat a fost asta:
”Ce e de fapt iubirea?”
E atunci când îți doresti să fii mângaiat și alintat... e ca atunci când erai mic iar mama îți alinta părul de pe frunte spunând ”sa crești mare odată...”?
Sau atunci când, adolescent fiind, sperai să saruți pe buze fata frumoasă din primul rând de la geam?
Sau când, în singuratatea maturității tale speri doar să poti strânge în brațe femeia care te-a lăsat să intri în intimitatea corpului ei, necondiționat, care ți-a oferit frăgezimea sânilor și a buzelor?
Habar n-am ce e iubirea... E taina buzelor care își împărtășesc sărutul, e tremurul mâinilor care te mângâie să-ți aducă alinare sau doar tăcerea inimilor care se caută...
Suntem dornici de iubire, precum ne e sete. Și nu e apă să aducă alinare. Dacă nu ai iubit și nu ai oftat de dor, nu ai cum să știi! Că iubirea poate fi calmă, năvalnică, candidă, dulce, amară, modestă, încrezătoare... n-ai cum știi dacă nu ai apucat-o de mâini și n-ai fugit cu ea în lume măcar o dată!

O căutăm cu disperare, în tot și în toate, chiar dacă de cele mai multe ori nu reușim să exprimăm clar și cu voce tare dorința noastră de a iubi și de a simți iubirea, chiar dacă ne ascundem asta în spatele tuturor acelor măști pe care ni le punem dimineața dar care ne alunecă pe obraz odată cu venirea serii.
……………………………………………………………………………...
Dorul de tine mă duce departe...
         Iar dacă vreodată voi uita că te-am iubit o să mă uit în urma drumului meu și o să vad urmele pașilor făcuți împreună și o să-mi fie din nou dor de drum și de cărare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu